Marii iniţiaţi ai Daciei
ZAMOLXE
“Fii liber, fă ce-ţi place, fă ce simţi în inima ta – Dumnezeu pune în inima ta tot ce ai nevoie .” – rugăciunea îndemn a lui Zamolxe, Fiul lui Dumnezeu, pe care dacii în cunoştiinţă de cauza l-au “Deificat“, întrucat masura intelepciunii, faptelor si virtutilor acestuia acestuia erau proba de netagaduit a apartenentei divine a lui Zamolxe.

Cunoasterea Zamolxiana, precursoare a Codului Belaginelor, este in esenta precursoarea invataturilor de tip crestin, hristic, pe care Mantuitorul IIsus Hristos ni le-a relevat dupa 600 de ani.

Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxe (in alte rostiri Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe informatiile antice scrise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din Romania – cu exceptia Inforenergeticii), sugereaza figura complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari departari geografice ( cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin circulatia tematica a miturilor): Quetzalcoatl.

Ca zeu, Zamolxe nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoarcerea sa nu este inviere osiriaca, ci a doua venire. Tot ca zeu, Zamolxe nu a putut fi venerat in locul lui Gebeleizis, pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebelezis era zeul miscarilor atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxe un zeu al cerului senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli aruncati in suliti.

Ca “OM” civilizator, Zamolxe vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel putin a doua stiinte fundamentale pentru acele vremuri, astonomia si medicina, propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo Medicus); educatia morala a populatiei si instruirea ei filososfica (dupa “legile de a trai frumos”- codul Belaginelor – expus si explicat de regina Hestia in Tracia) ; organizarea unui sistem religios, cu doctrina teologica monoteista si cu investitura scaerdotala; contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelor cu discutii intelectuale si spirituale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).

Herto Valus sau “Cartea Secreta” – rugaciunea-poezie este tipul clar al nivelului educatiei, cunoasterii si intelepciunii Zamolxiene, expresie a apartenentei divine a acestuia :
“Univers apleaca-ti urechea la rugaciunea mea curata,
Pamant deschide-te, ca masa apelor sa mi se deschida,
Flori, nu unduiti, trestii, nu tremurati, copaci, nu va clatinati;
Doresc sa-l aud pe Dumnezeul Creatiei, Tot si Unul,
Sa se deschida cerurile, sa se domoleasca si vantul,
Fie ca darurile mele sa vesteasca Totul si Unul

Zamolxe in cultura si spiritualitatea romaneasca:

Considerat zeu, reformator al religiei sau profet, Zalmoxe întrupează geniul religios al daco-geţilor, pentru că, în ultimă instanţă el reprezintă spiritualitatea autohtonilor, a acelor strămoşi aproape mitici învinşi de romani.
Literatura îi atribuie sensuri simbolice, de figură aurorală a spaţiului mitic românesc. În poemul “Memento Mori”, Eminescu îl prezintă în ipostaza de zeu războinic:
Şi Zamolxe, cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri
Mişcă caii lui de fulger şi-a lui car.

Înveşmântat cu hlamidă albă, Zamolxe conduce oştirea dacă împotriva romanilor; portretul său este realizat în replică la cel al lui Zeus:
Ca o negur-argintie barba lui flutură-n soare,
Pletele-n furtună-nflate albe ard ca o ninsoare,
Colţuroasa lui coroană e ca fulger împietrit,
Împletit cu stele albastre. Răsturnat în car cu rune,
Cu-a lui mână arată drumul la oştirile-i bătrâne
Şi de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit.

În poemul „Gemenii“ , Zamolxe apare ca zeu al armoniei, însoţit de lună şi soare:

În capul mesei şade Zamolxe, zeul getic,
Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic.
În dreapta lui sub vălul de ceaţă mândrul soare,
În stânga-i şade luna sfioasă, zâmbitoare….

Tot ca zeu suprem-Zamolxe, capabil să readucă viaţa în trupul îngheţat de moarte este înfăţişat şi în poemul Strigoii.

Multitudinea de aspecte ne pot ajuta sa construim un portet mitic, astfel Zamolxe a fost : DAIMON GETIC(Herodot), INITIAT(Strabon, Iordanes, Herodot), MEDIC PSIHOTERAPEUT(Platon), LEGISLATOR(Diodor din Sicilia), PROFET(Strabon), MARE PREOT SI REFORMATOR RELIGIOS(Herodot, Iordanes, Strabon), ZEUL CARPATIC AL NEMURIRII(Al. Busuioceanu), ZEU TOTEMIC URS(R. Vulcanescu), ZEUL-MOS (N. Densusianu).

In linii mari Intelepciunea Zamolxiana respecta urmatoarele principii:

*
nemurirea ca atare(Herodot) sau nemurirea sufletului(neexistind credinta celtica in metempsihoza);
*
vindecarea prin corelatia trup-spirit ceea ce indica omul integral(Platon);
*
sacralizarea si ascetismul—urmarind sa nu foloseasca nimic viu in hrana;
*
predicarea curajului cel putin la ktistai(Strabon);
*
cunoasterea astrelor(Iordanes);
*
morala dreptatii si a cinstei(Herodot)

Principiile vindecarii fizice si spirituale Zamolxiene respecta caracteristicile firesti si normale ale Intelepciunii Hristice care propovaduiesc ca prim pas in vindecarea fizica pe cea sufleteasca-spirituala.. caci:
” aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, la fel nu poţi vindeca nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta e pricina pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o întreprindă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se simtă bine».

Căci, spunea Zamolxe, toate se trag din suflet, atât cele rele cât si cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca deopotrivă capul cât şi restul trupului s-o ducă bine. Iar sufletul, spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece… Arătându-mi deci leacul şi descântecul, el îmi spunea: «Să nu te laşi înduplecat să îngrijeşti capul nimănui, care nu-şi va fi dăruit mai întâi sufletul spre îngrijire descântecului. Aceasta, zicea Zamolxe, “aceasta este greşeala pe care, acum, o săvârşesc oamenii, că încearcă să devină un fel de medici ai câte unei părţi, fără de cealaltă “.

Ar trebuii sa fim “mandrii” si responsabili cu aceasta cunoastere pe care Zamolxe a impartasit-o acestui neam DAC – adevaratul popor ales – caci similaritatea invatamantului lui Zamolxe cu cel Hristic este izbitoarea si doar un “ochi bolnav” nu ar putea vedea aceasta. Mantuitorul IIsus Hristos intai testa necesitatea si dorinta omului de a se vinedeca prin intrebari care aveau darul de dovedii credinta si libertatea in alegere a celui implicat – bolnav – si abia apoi actul vindecarii avea loc.. In mod aproape similar cunoasterea Zamolxiana se adresa celor dornici de a se vindeca in prealabil spiritual iar vindecarea sufletului le va determina apoi vindecarea fizica.

Tykkää!