in minte, am masina, care
intoarce timpul inapoi,
cu neuroni, ce-s in miscare
spre clipe unice, de soi...

strabat cu gandul, inceputul
alaturi de maicuta mea,
cand ea era, desigur scutul
ce zi de zi ma apara...

imi amintesc, de-acele clipe
cand eu, eram un puisor,
iar mama mea, era o zana
ce imi dorea un viitor...

eram, intreaga ei avere
nimic in lume nu conta -
cu viata ei si cu-a ei vrere
ea viata mea, mi-o proteja...

avea pe chip, acea caldura
ce doar la mame-o intalnesti -
ceva, ce repede te fura
atunci cand fara teama, cresti...

ani au trecut, iar a mea mama
desigur...nu mai e pe rol -
a-nbatranit, dar cu caldura
ma mangaie incetisor...

este lipsita de putere
dar pentru ea, raman copil -
ea ma iubeste in tacere
dorindu-mi vesnic, cer senin...

cu inima-mi tremuratoare
si sufletu-mi indurerat,
mi-ajut azi, mama iubitoare
ce sufera...neincetat...

eu ii sunt mama, ia-i copilul
ceva, desigur s-a schimbat -
acesta e numit...Destinul
ce roluri noi...El, a creat...

magic-poet Vladimir.

Tykkää! 19